Tu poți, revoluția ta poate atinge Pacea, dar din ce doctrină ar trebui să bei?

      Fotografia ilustrează, într-o clasă feminină românească din școala de pe vremea lui Ceaușescu, acțiunea de a lipi scrisul: „STRADA NOASTRA IN LUPTA PENTRU PACE ESTE INVATATURA” .

      Se spune că a fi sănătos nu înseamnă absența bolii și că pacea nu este absența războiului, absența conflictului. Cum descrie călugărul buddhist japonez Nichiren Daishonin starea de pace în scrierea sa „Practica învățăturii lui Buddha”?

     „[…] În vremea aceea... vântul nu va sparge ramurile sau crengile, nici ploaia nu va cădea atât de tare încât să rupă un bulgăr … Dezastrele se vor îndepărta de țară și oamenii vor fi scutiți de nenorociri. Oamenii vor învăța arta de a trăi o viață lungă și împlinită. ..."

     Viața, în armonie cu tine și cu oamenii, și cu respect pentru natură!

      O utopie? Acel lucru încă nu sa realizat, așa cum a indicat Gino Strada⁽¹⁾?

      O carte de Daisaku Ikeda tradusă în limba română cu titlul „Și tu poți schimba lumea”.

      Mă frapează pronumele la singular al acelui „poți” în loc de pluralul „puteți”.

      Trăiesc în România și mă face să reflectez la „puterea” de a schimba lumea recitind secțiuni din istoria aspirantului cizmar Nicolae Ceaușescu care a reușit să guverneze România de peste 30 de ani, ca „Conducator”.

       Citesc, de la scriitorul-jurnalist Grigore Cristian Cartianu, în cartea sa de investigație “Sfârșitul  Ceaușeștilor – Să mori împușcat că un animal sălbatic”:

     “[…] Ideologia internaționalistă a comunismului (inamicul nu trebuie să fie un alt stat, ci mai degrabă regimurile burgheze din orice parte a lumii. Sub sloganul „Proletarii lumii uniți”, comunismul a urmărit instaurarea regimurilor „democrației populare”, adică dictatura proletariatului) doctrina pe care o băuse Nicolae Ceaușescu în anii săi de tinerețe, neliniștiți și plini de frustrări. Internaționalismul proletar, acțiunile brutale ale Armatei Roșii și genocidul desfășurat de sovietici în țările ocupate au fost repere în cariera politică a ucenicului cizmar și poate, fără ele, Ceauşescu ar fi rămas un om obișnuit. Cu excepția faptului că, odată ajuns la putere pe spatele comunismului internaționalist, a virat spre un comunism naționalist. Acesta a fost momentul în care, simțindu-se trădată, Moscova i-a trecut numele pe lista neagră. Nu mai rămăsese decât să hotărască momentul în care trebuia să fie dezlipit.” 

      Combinăm cu ușurință marile figuri pozitive, cum ar fi Gandhi, Mandela și alții, cu exemple de „putere” de a schimba lumea, totuși această putere nu poate fi decât neutră, nici pozitivă, nici negativă și depinde foarte mult de „doctrina” la care aderăm (“doctrina” din care ne hrănim).

      „ Poți” este cu siguranță în fiecare, dar este important să scăpăm de alibiul „cineva o va face”, un alibi de indolență în a nu acționa. Un risc care poate este atins și în conceptul de Noul Umanism, în așteptarea să vină noul om. Nou! Și vechiul?

       De ce să nu rafinam cunoștințele prin analiza experiențelor vechi, atât bune, dar și mai puțin bune?

       Se spune că evoluția civilizațiilor trece prin dezvoltarea și utilizarea ulterioară a trei tipuri diferite de forțe:

• forță puterea fizică,
• forță puterii economice,
• forță puterii cunoaşterii.

     Poate că ucenicul cizmar intuise, ca și alții, că puterea economică este chiar superioară puterii armelor și că această putere economică tinde să subjugă orice ideal de dezvoltare umanistă, libertate și pace. Astfel a angajat România, cu sacrificiul enorm al poporului său, să se elibereze de orice datorie externă.

     În aprilie 1989, România și-a plătit toată datoria.

     Citez, la pag. 70 din cartea de anchetă menționată mai sus, declarația fostului vicepremier în funcție în 1989:

„După ce au fost plătite datoriile, am făcut o serie de propuneri pe care, însă, Ceauşescu nu le-a luat în considerare. Exporturile noastre în 1989 s-au ridicat la 5,9 miliarde de dolari, după lichidarea datoriilor au rămas 3,7 miliarde de dolari. Am cerut ca un miliard de dolari să fie deturnat din acest surplus către populație. Ceauşescu a spus: «Nu! Banii trebuie să meargă în industrie. Nu este posibil ca acum că ne-am plătit datoriile să slăbim cureaua și mâncăm tot ce producem!'”

      În decembrie același an 1989, Nicolae Ceaușescu și partenera sa Elena au fost capturați și uciși, după un scurt proces sumar... de revoluționarii timișoreni care au preluat puterea la cârma națiunii, înlocuindu-l cu o aparență de democrație.     

Obsesie pentru pacea mondială                       (din web "@historia.romania")

       «... Ambiţia personală a lui Nicoale Ceauşescu de a se erija într-unul dintre cei mai mari promotori ai păcii mondiale nu s-a oprit după succesul răsunător din 1968. (opoziție față de invadarea Cehoslovaciei prin Pactul de la Varșovia).

      Liderul român a dezvoltat o adevărată obsesie pentru ideea de pace mondială, implicând România în toate proiectele internaţionale referitoare la acest aspect.

       Pe data de 8 mai 1981, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la înfiinţarea PCR, Ceauşescu a ţinut o cuvântare amplă, în care a expus principiile şi obiectivele de bază ale politicii externe româneşti:

       " În activitatea sa internaţională, România socialistă pune pe primul plan întărirea relaţiilor de colaborare cu toate ţările socialiste, şi în primul rând cu vecinii săi.

     Acţionăm pentru depăşirea divergenţelor şi întărirea unităţii şi solidarităţii ţărilor socialiste – condiţie esenţială pentru dezvoltarea cu succes a socialismului în fiecare ţară – pentru afirmarea prestigiului său şi a ideilor socialiste în lume, precum politica de destindere, independenţă şi pace.

     Acordăm o atenţie deosebită relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare, ca o parte a politicii de colaborare împotriva imperialismului şi colonialismului. Dezvoltăm relaţiile cu ţările nealiniate, cu toate statele mici şi mijlocii [...]

     Aşezăm ferm la baza tuturor relaţiilor internaţionale ale României principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, ale renunţării la forţa şi la ameninţarea cu forţa". ... »

      Da! Dar cum să realizezi acest lucru? Evenimentele ulterioare și dramatice ridică întrebarea „ce doctrină ar trebui să urmăm?”

 iunie 1983, Bucureşti, şedinţă Ceausescu - Daisaku Ikeda⁽²⁾

      Care doctrină? Nu comunism! poate democratie?

      Savantul Johan Galtung, fondatorul disciplinei studiului păcii și conflictelor, avertizează că nu este de acord cu conceptul de „pace democratică”, pentru care este suficient să fii într-o democrație pentru a avea o garanție a păcii, și nu să fi de acord cu mulți din Occident care spun că statele democratice tind să fie pașnice și că pacea și democrația se pot întări reciproc.

       De altfel, s-a întâmplat ca în România să fie inventată expresia „Democratură”, de la o dictatură la alta, din moment ce aceiași oameni conduceau națiunea ca înainte.

      A fost o revoluție la Timișoara în 1989 sau a fost o lovitură de stat?

       Din nefericire, în beția sa de putere, ucenicul cizmar contribuise la întărirea unuia dintre elementele care, în tehnica dezlănțuirii unui „conducător”, este necesar în a ascunde motivațiile celor care sunt cu adevărat la putere în lume și care îi irită pe cei care cred că „poți schimba lumea”.

      Dezlănțuirea conducătorului, presupunea o tehnică de alimentare și exploatare a nemulțumirii oamenilor și, mai important, prioritatea eliminării, adică asasinarea, „conductorilor”, „liderilor”, fără a pierde timpul în procese periculoase de investigații aprofundate, în contradicţie tocmai cu doctrina democratică . Istoria recentă o dovedește: Ceaușescu, Gaddafi, Saddam și chiar, îndrăznesc să spun, Mussolini la vremea lui.

      Mai mult, lanțul puternic al dulcei sclavii a „democraturii” este legat de puterea Datoriei Mondiale Internaționale, care de ani de zile este cauza unui adevărat război în desfășurare între marile puteri. Datorii care împiedică orice libertate autentică, chiar mai puternică decât puterea armelor. Ucenicul cizmar intuise cu siguranță acest lucru, reușind să plătească datoria României, dar megalomania l-a împiedicat să „slăbească cureaua” la eforturile și suferința poporului său, după cum a afirmat el însuși, de asemenea s-a amăgit că ar putea înfrunta Uniunea Sovietică, care încă era mai puternică decât el.

      Reflecția grea pe care trebuie să o împărtășesc este că, declinarea verbului putere, „tu poti” personal trebuie să țină cont în mod absolut de deținătorii puterii mondiale care, da, „ei pot”.

       Renunț de la început? Nu!

         Așteptând să vină noul om, așa cum ar spune Lucio Dalla^(*), de ce să nu înveți de la oamenii mai experimentați?

         De ce să nu întăriți, în conștientizarea acelui „poți”, că noul om este în cele din urmă „tu”, și să acționezi împotriva alibiului de indolență că „cineva o va face"?

        Parafrazându-l pe Giorgio Gaber^(*), care a spus deja „libertatea este participare”, putem spune că Pacea înseamnă participare, adică acționând, încercând să adoptăm metodele și instrumentele potrivite de o învățătură corectă.

      Din italiană „sfida” este adesea tradus ca „provocare”.

      Aici, dacă amintitul călugăr Nichiren își intitulează una dintre cele mai importante scrieri ale sale „Adoptați învățătura corectă pentru pacea în țară”, „sfida” este de a descoperi care învățătură este corectă, pentru a completa sloganul de pe tablă din acea școală pe vremea lui Ceauşescu.

°°°°°°°°°°°°°°°°°°

⁽¹⁾Gino Strada - Luigi Strada, cunoscut sub numele de Gino, a fost un medic, activist, filantrop și scriitor italian, fondator, împreună cu soția sa Teresa Sarti, al ONG-ului italian Emergency.

⁽²⁾Daisaku Ikeda – a fost un filosof, scriitor, educator, maestru buddhist și activist japonez, al treilea președinte al secției naționale japoneze a Soka Gakkai în perioada 1960-1979, an din care a deținut funcția de președinte de onoare, iar a fost președintele Soka Gakkai International.

^(*)Lucio Dalla și Giorgio Gaber = Cântăreți-compozitori italieni de muzică ușoară

Astăzi fasole fava, nu tehnologie, nu religie,

ci Știința și Spiritualitatea în sprijin reciproc

"Sunt unul dintre acei oameni care cred că tot ceea ce facem în această lume ar trebui să aibă legătură cu problema fericirii ". (Mircea Eliade)

 Despre un Nou Umanism pentru o Nouă Umanitate, ce să faci, cum să faci? Reflecții preluate din articolul 5 din statutul Asociației Culturale Invictus.