A treia emisferă sau a gândi din burtă

Reflecții despre Știință și Spiritualitate într-o după-amiază de vară sub copacii din grădină.

     Locuiesc in Romania. În învățarea limbii, reflectez pe adecvarea verbelor „a auzi” și „a simpti” (= "udire" e "sentire" în italiană). În vorbire, în italiană le folosim aproape indiferent, în schimb în română auzi reprezintă mai mult aspectul tehnic al ascultării, în timp ce simpti este cu atât mai intim, mai emotionant, mai spiritual.

     Aici, dacă știința se ocupă de undele sonore pentru a le aprofunda mecanica, stimulând tehnologia să creeze dispozitive din ce în ce mai sofisticate pentru ascultarea de la distanță, spiritualitatea se ocupă în schimb de undele emoționale.

     Știință și Spiritualitate, nu Tehnologie și nu Religie, mă întreb dacă au o bază comună, astfel încât să le percepem și apoi să le conștientizăm.

     La baza comună este gândirea, spun eu.

     Se spune că gândirea își are originea în creier și știința analizează existența a două emisfere^(*), cu atribute și sarcini diferite, deși complementare. Cu toate acestea, explicația celor două emisfere este încă insuficientă, încă parțială. De fapt, mereu la nivel științific, astăzi vorbim despre axa intestin-creier (gut-brain axis).

       Îmi amintesc că am citit că sistemul neurovegetativ are unul dintre cei mai importanți centri vitali în intestin în reglarea nivelului de bunăstare, nu numai fizic, ci și mental..

      Îmi place să reflectez la asta, în după-amiaza de vară, la umbra copacilor din grădină.

      Intestinul condiţionează creierul, deci şi stilul gândurilor, precum şi starea emoţională, datorită acţiunii substanţelor produse de intestin şi a nervilor care ajung în creier din intestin.

      Despre Știință și Spiritualitate Îmi pot rezuma, așadar, că Știința se ocupă cu investigarea mecanismelor materiei tangibile, în timp ce Spiritualitatea se ocupă de nivelul realității care nu este perceptibil cu simțurile fizice situate dincolo de cel al materiei tangibile..

       « Persoana spirituală este astfel pentru că lucrează la propria interioritate, la ceea ce noi numim în mod tradițional „sufletul”. El lucrează acolo și din trup» - scrie Vito Mancuso în "Obbedienza e libertà".

        Chestiune de auzi și chestiune de simți, îmi spun din nou,

dar cum devin conștient de asta, eu care nu sunt student la știință?

        Ce exemple trag din experiențele mele de viață?

        Câinii și pisicile mele comunică cu mine fără a folosi limbajul, chiar și atunci când nu ne putem vedea ochi în ochi. „Doar că îi lipsește cuvântul” este expresia comună a iubitorilor de câini.

         Dar experiențele de sincronicitate? precum: m-am gandit si ma suna, m-am gandit si ma intalnesc cu el?

        Există într-adevăr un nivel de comunicare dincolo de auz?

        Un nivel de conștiință cosmică în care comunicarea este dincolo de ascultare, așa cum spun deja unii?

        Pentru raționalitate este greu să o înțeleagă, dar corpul meu o confirmă, de exemplu atunci când activez o intuiție. Poate părea inelegant să o descriu, dar de fiecare dată când sunt pe calea cea bună în urma unei intuiții, simt o mișcare intestinală, burta îmi trimite un semnal de confirmare asupra corectitudinii a ceea ce am gândit și a acțiunii pe care o activez: un sentiment de bunăstare spirituală cât și fizică, după alergarea la toaletă.

        Și aici îmi vine din burtă și metafora finală a școlii de șoferi despre Știință și Spiritualitate.

        Cunoașterea Științei este ca cea care se învață într-o școală de șoferi, motor, reguli rutiere, tehnică de conducere etc..., iar Spiritualitatea, pe de altă parte, se referă la acționarea pentru traseul și locul în care dorim să ajungem.

         Porniți motorul, puneți-l în viteză, eliberați ambreiajul și plecați.

         Unii au inventat expresia „Știința fericirii”.

         Ne-am născut pentru a fi fericiți, ne-a învățat Josei Toda, al doilea președinte al Soka Gakkai (Societatea pentru Crearea Valoareă).

         Și dacă Spiritualitatea este ca un proces în două faze: prima legată de creșterea interioară, iar a doua legată de manifestarea acestui rezultat în experiența zilnică a lumii, la fel este și cu Fericirea.

         Pentru întreaga umanitate, prin urmare, a fi fericit este un drept, dar mai presus de toate este o datorie să încerci să fii fericit.

°°°°°°°°°°°°°°°°°

^(*)1981, Roger Sperry a câștigat premiul Nobel pentru descoperirea funcțiilor celor două emisfere cerebrale.