Construirea și distrugerea podurilor

Ignazio Montis cu Stefan Istratescu+

Sincretism și paradigmă „Construirea de poduri este cea mai frumoasă muncă din lume”, pentru că „podurile unesc, granițele împart” (Primo Levi)

În luna iunie a acestui an 2023, în vremuri de plin conflict Ucraina-Rusia, a fost inaugurat podul suspendat care traversează Dunărea lângă Brăila în România..

Cu o deschidere maximă de 1120 de metri si aproximativ 40 de metri înălțime, permițând astfel trecerea navelor oceanice, este cel mai impresionant pod peste Dunăre din România și al doilea cel mai lung pod suspendat din Uniunea Europeană după Storebaeltsforbindelsen din Danemarca.

Brăila se află la circa 150 km de Marea Neagră. Și o parte din Marea Neagră este afectată de conflictului actual între Rusia și Ucraina .

O metaforă comună cu privire la realizarea păcii este aceea de a construi punți, punți de dialog.

Construirea podurilor caracterizează toată istoria omenirii.

«... De ce se construiesc poduri?

      Podurile au fost întotdeauna construite și s-au prezentat întotdeauna imaginației noastre ca ceea ce ne permite să depășim un obstacol natural sau artificial: podurile unesc ceea ce este separat și reprezintă o trecere dincolo, a merge mai departe. (...) mult mai mult decât o simplă infrastructură, să devină o metaforă a tot ceea ce unește ceea ce este separat. Așa a fost încă din vremea vechilor romani, când podurile erau construite în mare parte din lemn pentru a putea fi distruse în fața înaintarii oricăror inamici.. ...»

                                                                        (din site-ul Arma dei Carabinieri - Italia)

A avansa deci; avansa în pace și avansa în război, deoarece opusul Păcii este Război.

În armata italiană există Regimentul de Ingineri de Poduri, iar vechii romani erau străluciți în timp de război construind poduri și conducandu-si soldații înainte.

Construit pentru război și distrus în război. Strategii militare încă folosite astăzi.

«...Acel pod către Crimeea în centrul destinului războiului. Ucrainenii l-au lovit din nou, o palmă pentru Putin care l-a făcut steag.

Războiul adoră podurile unei iubiri vii și întunecate, adoră mai ales distrugerea lor atunci când „este necesar să se creeze o barieră împotriva inamicului” și o capcană formidabilă pentru armate...»

                                                        (din La Stampa - Domenico Quirico - Iulie 2023)

La Roma au fost străluciți chiar și pe timp de pace cu breasla constructorilor de poduri formată din specialiști numiți pontifi (de unde și titlul de Suprem Pontif = actualul Papă).

Dar ce sunt aceste vremuri?

Inaugurarea acelui pod din Brăila ma face sa reflectez asupra a doua concepte: sincretism si paradigma.

În iunie 2019, cu ocazia prezentării cărții „Și tu poți schimba lumea” de Daisaku Ikeda⁽¹⁾, dr. Drăgulin Sabin, redactor-șef al revistei istorice românești „Timpul” al cărui redactor-șef a fost si Mihai Eminescu⁽²⁾ cu exact 100 de ani înainte de venirea lui Ikeda la București

dr. Sabin a conceput un sincretism între Mihai Eminescu și Daisaku Ikeda cu privire la conceptul de pace mondială

subliniind că timpul pentru schimbarea paradigmei a venit pentru îmbogățirea umanității și din punct de vedere economic.

Războiul nu aduce creștere, ci pacea cu o concepție de Nou Umanism așa cum a anticipat deja Mircea Eliade⁽³⁾.

Ce se înțelege prin cei doi termeni?

Sincretism = Întâlnire între diferite culturi care generează amestecuri, interacțiuni și fuziuni între elemente culturale eterogene.

Metaforă a podurilor pentru Pacea între oameni!

Paradigma = ceea ce constituie un termen general de referință, care are valoare exemplară.

Schimbare de paradigmă.

Podul Braila nu a fost construit pentru razboi ci, la un cost de 435 milioane de euro finanțat parțial de Uniunea Europeană, cu scopul dezvoltării economiei judetului Tulcea și a întregii zone a Deltei Dunării.

Dacă „Am o familie” permite oamenilor să accepte compromisul de a avea un loc de muncă plătit chiar dacă este un loc de muncă în firme care produc și vând arme, câte familii au obținut o resursă economică din construirea acestui pod? Ingineri, muncitori obișnuiți, lucrătorilor, câți au beneficiat de finanțarea acestea construcțiă? și câți alti oameni de care sunt legati în indot? Câți oameni din firmele care produc bunuri necesare și utile muncitorilor în construcții?

Sunt resurse economice deturnate de la cele necesare paradigmei războiului.

De asemenea, văd, în tranzitul meu din țară spre orașul în care locuiesc în România, echipe de muncitori, cu coordonatorii lor, ocupați la marginea drumurilor cu reparații și îmbunătățiri la clădiri. Nu alimentează acest lucru un flux economic care se distribuie și se răspândește printre oameni? cu costuri pentru întreaga comunitate mai mici în orice caz decât costul construirii armelor? Pentru că odată construite, armele trebuie vândute, da! precum producătorul de brânză care trebuie să-și vândă produsul și care este „piața” care le poate absorbi dacă nu război?

Dacă nu există război, nu se vând arme, dar economia stagnează? 

Nu mi se pare, as spune chiar că seamănă cu „boom-ul economic” din Italia în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, care a derivat din energiile pasionate ale reconstrucției postbelice.

Este ceva ce nu înțeleg. De fapt, mi se pare că, chiar mai mult decât să alimenteze războaiele pentru construirea de arme, marile puteri tânjesc să ocupe poziții importante în cursa pentru reconstituirea pagubelor cauzate de războaie. Un cerc vicios alimentat de avididate perversă.

Există pierderi de vieti și suferințe fizice și emoționale ce nu pot fi niciodată plătite. De ce să nu folosim imediat resursele pentru a construi vieți care merită trăite, în pace și armonie cu sine, cu ceilalți și cu natura, si distrugem mai întâi pentru a putea reconstrui.

În sfârșit, să schimbăm paradigma!.

Să vorbim între noi, să dialogăm, să construim și să trecem podurile dialogului, să dărâmăm granițele, să ne cunoaștem și să ne apreciem diferențele.

Hmm, gândesc prea mult, este mai mult decât ceva ce nu înțeleg.

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

⁽¹⁾ Daisaku Ikeda - este un filosof, scriitor, educator, maestru buddhist și activist japonez, al treilea președinte al secției naționale japoneze a Soka Gakkai în perioada 1960-1979, an din care a deținut funcția de președinte de onoare, iar în prezent este președintele Soka Gakkai International.

⁽²⁾ Mihai Eminescu - a fost poet, filolog, scriitor, jurnalist și om politic român.

     Scriitor romantic târziu, este cel mai cunoscut poet român.

⁽³⁾ Mircea Eliade - a fost un istoric al religiilor, antropolog, scriitor, filozof, orientalist, mitograf, eseist și ezoterist român. Om de mare cultură, călător asiduu, a vorbit și a scris fluent opt ​​limbi: română, franceză, germană, italiană, engleză, ebraică, persană și sanscrită.