Dezlegarea legăturilor Un dialog despre Frică și Curaj

Nava. Frica nu este opusul curajului. Curajul este de a acționa în ciuda fricii.

Pentru a merge în cele din urmă, dezlegam ligamentele.

Este timpul pentru noi conștientizare.

Tot mai mulți oameni caută cursuri de conștientizare - energie mentală - cursuri de meditație – gândire pozitiv - studii de neuroplasticitate asupra capacităților creierului - coaching ca proces creativ pentru maximizarea potențial personal și profesional, și multe altele.

Pe acest subiect s-a făcut dialogul pe ‘chat’ între Al și Ig

...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...   ...

Al

Nu înţeleg unde şi cum/de ce viaţa ei s-a blocat, în sensul de a repeta și a mentine aceleaşi situaţii dificile...

• Ig

întrebarea ta este tipică. Ia exemplul navei: “... câți dintre noi, oricât de mult ne aplicăm urmăririi și punerii în practică a unei învățături puternice, sunt ei incapabili să avanseze în propria lor viață, pentru a atinge acele obiective pe care învățătură și practica le ‘promite’ că le putem atinge?”

Răspuns: –“Deoarece pentru a mișca nava este necesar ca ancora să fie ridicată și să fie dezlegată de parâmele care o țin legată de port.”

Și ce funii robuste de dezlegat!

Iată! De câte ori au încercat să ne explice conceptul dezlegării, "al dezlegării legăturilor!"

Dezlegării legăturilor pentru a putea avansa; se pare că nu ar fi prea multe, câteodată poate fi doar una, iar noi n-o vedem, n-o (re)cunoaștem.

“A învăța să percepem bine, în afara și înăuntrul nostru”, acesta e beneficiul invizibil al evoluției spirituale.

Se spune, dealtfel, că prin intermediul unei practicări corecte, se purifică cele șase simțuri (primele șase conștiințe) până la a înțelege ce anume ne ține legați de suferințele noastre, a lipsei de evoluție. Pentru mine, de exemplu, a fost să descopăr că era "teama"... Teama de... … …

Cuvântul “Teama” se declină în atât de multe fațete. ...”

• Al

Teama de...? Cum recunoaştem fațetele temerilor, a fricilor noastre?

• Ig

Fiecare are propria legătură. Dacă vorbim despre frică:

...Sue Thorton spune (extras din: ideile Buddismului – februarie 1996): “... Frica include o întreagă gamă de experiențe umane. Putem avea teama de a nu fi suficient de buni, teama de iubire, teama de a greși, teama de a spune «nu», teama de faliment, teama de succes și așa mai departe.

De fapt, ne putem teme de oricare lucru.

Mai mult, teama se poate manifesta cu diferite intensități. Pentru unele persoane teama ajunge să fie în întregime paralizantă, făcând imposibilă orice acțiune, în timp ce pentru altele se manifestă doar sub formă de îngrijorare sau de anxietate. Însă și în ultimul caz este vorba tot despre teamă.

De multe ori temerile sunt de vitală importanță pentru viața noastră, funcționând ca niște antene care ne avertizează despre pericole iminente. Dar cel mai adesea servesc, însă, doar ca să ne împiedice să progresăm. Este vorba despre teama originară din karma noastră... adică de reacții obișnuite ale ambientului extern care ne limitează viața. Aceste temeri sunt latente în cea de-a opta conștiință și apar doar în fața unor anumite circumstanțe. ...”

• Ig

Fiecare are propria legătură, nu întotdeauna și nu pentru toată lumea este frică, de exemplu, poate fi vorba despre problema relației cu unul dintre părinți...

• Al

Da. Relaţiile primare, esenţiale, loialităţi familiale...

Acest subiect şi acest conţinut sunt foarte bune pentru un articol în Revista Timpul şi pentru site-ul Asociaţiei Invinctus...Proiectul despre care au vorbit ieri, din nou, Mihai şi Cezar: “Revista Timpul. Comunitati”. Percep că este un proiect de mare viitor pentru că are viziune, simplitate, uşurinţă...

Tema asta a legăturilor, a navei care nu pleacă din port în largul mării pentru că nu ştie/nu vrea/nu poate să ridice ancora este o metafora foarte puternică din care foarte mulţi oameni au de învăţat...ce este necesar să eliberezi în viaţa ta? Ce este necesar să laşi să cadă? Care sunt lucrurile de care te agăţi? ...sunt întrebări simple şi puternice prin simplitatea lor. Astfel de întrebări folosim în coaching, în psihoterapii, în procesele de acompaniere a schimbării şi transformării umane...

• Ig

Îmi place entuziasmul tău, îmi dă forța, mă gratifică. Să scriem ceva împreună, ... fără teamă...

• Al

Exista o poveste/o parabolă/metaforă pe care o folosesc în coaching. Nu mai ştiu cine a creat-o. Metafora sau povestea spune cam aşa: un alpinist a pierdut traseul pe care intenţiona să meargă şi l-a prins noaptea într-o zonă pe care nu o cunoştea, la mare altitudine, unde a cazut în gol şi a rămas suspendat de frânghia lui. A început să se roage la Dumnezeu să îi arate calea, să găsească o solutie etc. După ce a spus rugaciunea, după un timp a auzit o voce (interioară) care i-a spus: "Dă drumul la frânghia de care te ţii cu amândouă mâinile. Dă drumul la frânghia de care eşti legat." Alpinistului i-a fost Frică să dea drumul la frânghia lui. Ce crezi că s-a întâmplat mai departe?

• Ig

Interesant ce scrii, sunt curios. ... De aceea am lăsat pagini goale în cartea mea “De exemplu”, astfel încât fiecare să poată adăuga propriile exemple.

• Al

Interesantă, bună metoda ta cu paginile goale/libere.

Ce se întâmplă cu alpinistul din povestea de mai sus? Este găsit a doua zi dimineaţa îngheţat (mort) la 2 metri distanţă de pământ. Acesta a fost preţul plătit pentru că i-a fost frică să dea drumul la frânghia de care se agăţa. Nu a ştiut sau nu a vrut să rupă legăturile (“lanţurile”)...

Dezlegarea legăturilor, cum spui tu mai sus...

• Ig

Oh..., ce metaforă interesantă care introduce un alt subiect sensibil: vocea interioară, numită “intuiție”. Să urmezi sau să nu urmezi intuiția? Cu mulți ani în urmă am lucrat cu o psihoterapeută timp de șase luni, iar ea m-a încurajat, în cazul meu, să acționez rapid la vocea intuiției, fără a lăsa timp pentru suprastructurile mentale să înăbușe vocea mea interioară (intuiţia).

• Al

da...a ne asculta intuiţia cere antrenament, încredere, credinţă...intuiţia este legătura noastră directă cu sursa...cu divinitatea, cu buddhitatea. Este necesar să învăţăm să o recunoaştem...să recunoaştem această voce interioară.

• Al

Frumos dialogul nostru de astăzi. Ar merita publicat chiar aşa, în forma acestui dialog...Mulţumesc!